La nunţi sau la botezuri, la aniversări sau la ocazii speciale, mai ales de sărbători, românii nu pierd nici o ocazie să îşi demonstreze talentul oratoric. Cum fac ei asta? Închinând toasturi lungi în cinstea tuturor celor dragi, atât a celor care se află cu ei în faţa unei mese îmbelşugate, cât şi a celor absenţi. Talentul oratoric al românilor, dovedit prin toasturi, transformă orice masă într-o ocazie specială, cu atât mai mult mesele găzduite de sărbătorile cele mari care îşi fac simţită din plin prezenţa în aceste zile.

Dar ce sunt toasturile, care e istoria lor?

La începuturile lor, toasturile erau un mod de a te asigura că vei pleca pe propriile picioare, şi nu într-un coşciug, din casa unui „prieten” şi asta deoarece grecii din Antichitate şi apoi şi romanii care au preluat „tradiţia”, aveau obiceiul de a-şi chema rivalii politici, duşmanii de orice fel, chiar şi soţii, să bea împreună cu ei un pahar de vin, având grijă ca înainte să condimenteze vinul cu un strop de otravă. Acest obicei a avut o viaţă destul de lungă până când oamenii au realizat ce se află în spatele acestuia, dar fiind oricum foarte nepoliticos să refuzi paharul oferit, cei vizaţi au început să lase gazda să soarbă prima gură din vinul oferit şi lor, şi dacă gazda avea curajul să bea şi era nevătămată după acest gest, invitaţii ridicau şi ei paharele pentru a degusta vinul. Aceasta este originea obiceiului de a bea în sănătatea cuiva. Ciocnitul paharelor datează tot din această perioadă, când invitaţii îşi dovedeau încrederea în gazdă că aceasta nu a umblat la ulciorul cu vin, înainte ca aceasta să bea din paharul cu vin, printr-un simplu clinchet al paharelor, care în acea vreme erau confecţionate din lemn sau metal, fiind de asemenea un obicei care dovedea prietenia dintre gazdă şi invitaţi, obicei care are aceeaşi semnificaţie şi în zilele noastre. 

Dar de unde numele de toast? De la romani. În acele vremuri romanii erau câteodată nevoiţi să bea vinuri mai puţin bune decât şi-ar fi dorit. Pentru a mai îmbunătăţi gustul vinului, prin reducerea acidităţii acestuia, romanii puneau pe fundul paharului o bucăţică de pâine arsă care absorbea din aciditate. Prin extensie acest obicei a dat numele toastului de astăzi.

În secolul XIX gestul de a nu închina paharul în cinstea invitaţilor, dar şi a celor absenţi, era considerat o ofensă. Acum acest gest ţine de disponibilitatea şi dorinţa gazdei şi a invitaţilor de a-i cinsti pe cei de la masă.

Deşi nu există nici o regulă strictă în arta ţinerii unui toast, iată câteva indicaţii care vă pot ajuta atunci când doriţi să închinaţi un pahar în cinstea unei persoane sau unor persoane speciale.

Toastul pe care îl ţii trebuie să fie mereu potrivit cu ocazia pentru care îl ţii şi cu persoanele prezente la ocazie, de obicei e de ajuns să fii elocvent, să ai un mini-discurs spiritual, plin de umor. Termenul de „mini-discurs” de mai sus nu este folosit la întâmplare deoarece toastul este un mini-discurs, el trebuie să fie concis şi la obiect, simplu şi dacă se poate chiar pregătit un pic dinainte, câteodată a ţine un discurs lung fiind mai uşor decât a toasta în cinstea cuiva.

Sfârşitul toastului se marchează clar prin gestul de „Sănătate”, sau îndemnul de a ridica paharele sau alt gest de acest fel.

Dar cel mai important lucru pe care trebuie să vi-l amintiţi este că un toast se ţine din inimă, trebuie doar să fii tu însuţi pentru a ţine cel mai bun toast. Sinceritatea este cea mai bună soluţie.

În afara acestor mici sfaturi, ar mai exista nişte, din nou, mici reguli din categoria celor de bune maniere.

Gazda este cea care ţine primul toast, de obicei chiar înainte de desert şi se consideră nepoliticos dacă nu ridici şi tu paharul pentru a toasta chiar dacă paharul este gol sau nu conţine vin sau şampanie, ci o băutură răcoritoare.

Primul toast se ţine în cinstea oaspetelui de onoare, care are „obligaţia” de a sta în picioare şi de a nu bea în cinstea lui, dar şi de a face la rândul lui un toast în cinstea gazdei, iar dacă acest oaspete de onoare nu există toastul se ţine în cinstea tuturor celor de la masă.

Atunci când doriţi să ţineţi un toast aveţi două posibilităţi: să staţi jos – doar atunci când grupul de oaspeţi este format din maxim 8 persoane şi este o masă informală, sau să vă ridicaţi în celelalte ocazii. Ridicatul în picioare vă poate ajuta să atrageţi atenţia oaspeţilor asupra momentului de toast.

Este foarte important să nu forţaţi pe cineva să facă un toast dacă acesta nu se simte bine făcând acest lucru sau dacă nu sete pregătit, pentru că puteţi să vă treziţi într-o situaţie jenantă sau să auziţi un toast necorespunzător.   

Acestea au fost micile reguli de bune maniere care sper că vă vor ajuta cu ocazia meselor speciale de sărbători.

Ca încheiere vă prezint câteva toasturi, chiar sub formă de catrene, ţinute de oameni simpli sau faimoşi:

„Fie să trăieşti atât cât îţi doreşti şi să ai tot ce îţi doreşti pentru cât vei trăi. Aceasta este urarea mea de Crăciun pentru tine.” 

            „În cinstea tuturor, Dumnezeu să ne binecuvânteze, pe toţi, pe fiecare dintre noi.” – toastul Micuţului Tim din povestea „Colindă de Crăciun” a lui Mark Twain

„Îţi urez mai multă fericire / decât pot exprima cuvintele mele / nu doar de Crăciun / ci pentru tot anul care va veni.”

„Prietenia este vinul vieţii. Să îl bem şi să bem pentru ea.”

„Unii prieteni îţi urează fericire / alţii îţi urează sănătate / eu îţi urez ce-i mai bun dintre toate / mulţumire binecuvântată de sănătate.”

 „Fie ca necazurile să fie mai puţine / şi bucuriile mai multe / şi nimic în afară de fericire / să nu îţi treacă pragul casei.”

„Acceptă că în unele zile eşti porumbelul, iar în alte zile eşti statuia.”

„Pentru eternitate, fie să dureze pentru totdeauna.”

„O masă fără vin este ca o zi fără soare.”

„Când vinul însufleţeşte inima, fie ca prietenia să înconjoare masa.” – Oliver Wendell Holmes

„Fie ca cea mai bună zi din trecutul tău să fie cea mai proastă din viitorul tău.”

„Pentru a înţelege adevărata valoare a bucuriei, trebuie să ai pe cineva cu care să o împarţi.” – Mark Twain

„Să fie în cinstea nopţilor reci, a prietenilor calzi şi a unei băuturi bune pe care să o împărţim.”

„Fie ca prietenia, ca şi vinul, să se îmbunătăţească cu trecerea timpului. Şi fie să avem întotdeauna vin vechi, prieteni vechi şi griji noi.”

„Fie să nu uiţi niciodată / ceea ce mai bine ţi-ai aminti / sau să-ţi aminteşti / ceea ce e mai bine uitat.”

„Fie ca vecinii să te respecte / necazul să te neglijeze / îngerii să te protejeze / şi cerul să te accepte.”

„Fie ca, casa mea să fie întotdeauna prea mică pentru toţi prietenii noştri.”

„Domnul ne dă rudele / Slavă Domnului că ne putem alege prietenii.”

„Fie să fii sărac în necazuri / bogat în binecuvântări / încet în a-ţi face duşmani / rapid în a-ţi face prieteni / dar sărac sau bogat, încet sau rapid / fie să nu cunoşti decât fericirea / începând cu această zi.”